În sfarşit putem vorbi de primăvară fără frică:
După omături mari şi îngheţuri de cremene... soarele a rămas stăpân în senin c-o lucire imensă.
Păsări mărunte, stropite cu felurite culori, se chemau de pe vârfuri de nuieluşe mlădioase. Erau sticleţi cu pete de sânge, piţigoi rotunzi cu pene cenuşii şi negre, cinteze cu piepturile cărămizii. S-au adunat toate pentru a pregăti un minunat concert al primăverii.
În pădure era mare zarvă. Doi sticleţi se certau deoarece nu puteau hotărî care să fie solistul, rândunelele se credeau una mai frumoasă decât alta, iar piţigoii repetau gălăgioşi paşii de dans.
După ore de repetiţii, concertul a început. Priveliştea era încântătoare. Pădurea le-a pregătit o scenă fermecătoare, în culori aprinse. Primăvara a fost întâmpinată de cântecul privighetorii, al sticleţilor şi ciocârliei, de momentul de balet al piţigoilor şi de frumuseţea de nedescris a rândunelelor cu fracuri negre, cămăşuţe albe şi papioane roşii.
Spre seară minunatul concert s-a sfârşit. Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, toate păsările s-au dus la culcare.
Cojan Anca-Raluca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu